Ochii tai

Alexandru Andrieş – Ochii tăi

Şi lumina parcă se pregătea,
Aduna toţi norii şi-i atârna
Departe la orizont,
Pe frânghie,
Să se-usuce încet…

Astă-seară a fost cald şi senin,
Toate stelele aveau pahare de vin
Şi-mi dădeau să gust puţin
Şi mie…
Între timp, tu dormeai…

Spune-mi despre tine
Lucruri cât mai puţine,
Lasă-mă să le ghicesc,
Să le inventez,
Să le potrivesc…

Dacă mai crezi cât de cât în minuni,
Să te văd trei zile, să nu te văd trei luni,
Şi s-o luăm iar şi iar
De la capăt…
Spune-mi, cum ţi s-ar părea?

Eu te vreau mereu
În colţişorul meu,
Să fii lângă mine
Şi să-ţi fie bine…

Am cunoscut o fată frumoasă,
Are maşină, are şi casă
Şi vorbim la telefon
O grămadă…

Însă n-are ochii tăi…

El si ea

Alexandru Andrieş – El şi ea

Ea a venit fără ocol,
A lăsat hainele în hol,
El de-atâta timp o aştepta,
S-a oprit şi s-a uitat la ea…
Ea a vorbit foarte puţin,
Şi asta – după nişte vin,
El n-a vorbit, dar a ascultat,
Îl trăda doar braţul încordat…

Ea l-a privit o clipă,
El s-a uitat la ea,
Ea l-a privit,
El a clipit
Şi probabil c-afară ningea…

Ea a plecat privind în sus,
A deschis uşa şi s-a dus,
El a rămas nedumerit,
A întors doar capul şi-a privit…
Ea a păşit pe trotuar
Cu mâinile în buzunar,
El uşa-n urma ei a-nchis
Şi-a clipit din ochi ca dup-un vis…

Ea l-a privit o clipă
El s-a uitat la ea
Ea l-a privit,
El a clipit,
Ştiind că n-o va mai vedea,
Şi probabil c-afară ningea…

Fata pe care-o iubesc

Alexandru Andrieş – Fata pe care-o iubesc

Fata pe care-o iubesc e frumoasă
Şi-aş vrea să vi-o descriu:
Ea are-n privire-adâncimi de abis
Şi ochii-i sunt verzi-cenuşiu!

Fata pe care-o iubesc e frumoasă
Şi-i greu s-o cuceresc,
E cea care-atunci când păşeşte pe stradă,
Toţi se întorc şi-o privesc!

Fata pe care-o iubesc e frumoasă,
Şi dragostea mea tot creşte,
O văd foarte rar, fiindcă stă cam departe,
Şi ea nu prea mă iubeşte…